Competențele profesionale pentru specialitatea „psihologie clinică”:
Evaluare psihologică cu referire la factorii psihologici implicați/relevanți pentru sănătate și boală, la copii și adulți, cu relevanță pentru individ, cuplu, familie, grup/organizație. Redactarea de rapoarte scrise de evaluare psihologică clinică. Identificarea factorilor psihologici implicați în sănătate, dezvoltare și tulburare/boală mintală, handicap/dizabilități, evaluarea psihologică clinică.
Se adresează:
- Copiilor
- cerințe educaționale speciale – CES
- tulburări de neuro-dezvoltare
- plasament
- educaţie
- adicţii
- intervenţii paleative
- Adulților
- sarcină sau adopţie
- educaţie
- adicţii
- mediul instituţional sau penitenciar
- justiţie (asistenţă psihologică la audierea participanţilor în procesul judiciar, asistenţă psihologică pentru recuperare şi reintegrare socială)
- La adult, familie sau copil; promovarea şi optimizarea sănătăţii şi dezvoltării umane
- contribuții la validarea unor metodologii și instrumente de evaluare psihologică clinică
- acordarea de feedback oral persoanelor în urma evaluării psihologice
Pentru modificarea factorilor psihologici cu relevanță pentru sănătate și boală, în cazul copiilor și adulților, administrate individual, în cuplu, familie sau grup.
- Autocunoaștere
- Optimizare
- Promovarea sănătății
- Prevenirea patologiei
- Intervenții paliative
- Dezvoltare personală
- Asistență psihologică clinică a copiilor cu CES
- Psihologie pozitivă
- Coaching psihologic
- Participarea la validarea metodelor de asistență psihologică clinică
- Participare în implementarea de proiecte în consiliere psihologică/sănătate individuală și de grup.
Diferența dintre psihiatru și psihologul clinician.
Cele două profesii diferă în ceea ce privește înțelegerea și abordarea problemelor emoționale și comportamentale ale pacientului. Pentru psihologii clinicieni, aspectele biologice ale problemelor clienților nu reprezintă trăsăturile lor definitorii, deși sunt formați să evalueze în mod corect rolul acestora. Prin intermediul unor metode non-farmacologice, ei văd problemele clienților ca fiind de natură comportamentală, cognitivă și emoțională, firește, acestea fiind tot un rezultat al activitatii creierului.